verb transitiu [un riu] fare straripare, fare debordare, fare fuoriuscire. || fig essere pieno -a (o carico -a, o zeppo -a, o grondante) di, traboccare intr. El seu ànim desborda felicitat, il suo animo trabocca di felicità. || mil aggirare. || ésser desbordat per essere soproffatto da.
verb intransitiu straripare.
verb pronominal straripare intr, tracimare intr. || fig debordare intr, straripare intr, traboccare intr.
verb intransitiu straripare.
verb pronominal straripare intr, tracimare intr. || fig debordare intr, straripare intr, traboccare intr.