escopir

verb intransitiu sputare. Prohibit d'escopir a terra, è vietato sputare per terra.

verb transitiu sputare. || [repel·lir] sputare, trasudare. Aquesta paret escup humitat, questo muro sputa umidità. || fig [la mar] restituire, gettare, rigettare. | [insults] sputare, dire. | sputare. El volcà escopia foc, il vulcano sputava fuoco.